Nu stiu daca va mai fi o alta pictura in acest an. Daca nu va mai fi, acesta fiind ultimul tablou pentru anul acesta, imi doresc sa inchei postarile privind in urma cu mare bucurie : a fost un an bogat! Bogat in inspiratie, un an al transformarilor, al iubirii si implinirii. Si toate astea vor continua in anul ce urmeaza. :)
Cu mult drag, va doresc tuturor tot binele din lume, inspiratie, iubire si multa fericire!
Sarbatori fericite! La multi ani!
I don't know if it will be another painting this year. If not and this is the last picture this year, I want to end posts loocking back with great joy: it was a rich year! Full in inspiration, a year of transformation, love and fulfillment. And all this will continue in the coming year. :)
With much love, I wish everyone all the best, inspiration, love and happiness!
Happy holidays! Happy New Year!
"Without art, the crudeness of reality would make the world unbearable" (George Bernard Shaw)
vineri, 20 decembrie 2013
duminică, 13 octombrie 2013
sâmbătă, 5 octombrie 2013
sâmbătă, 30 martie 2013
First time in public....
Pentru prima data, dupa ani multi in care mi-am petrecut timpul, mi-am relaxat mintea si mi-am expus emotiile pictand, aseara am mai facut un pas in plus....am ales ca patru dintre tablourile mele sa stea alaturi de alte lucrari exceptionale, pentru a fi privite, admirate sau dimpotriva...de catre oricine ar fi vrut s-o faca.
Primul pas in acest sens l-am facut atunci cand am creat acest blog, lucru dezvaluit de altfel in chiar prima postare. Acum, a fost al doilea.
Seara de ieri a fost una speciala pentru mine. Si nu a insemnat doar o expozitie. Pentru mine a fost mai mult, a fost o expunere. Fiecare tablou are o parte din mine, a cuprins o stare, o emotie sau un gand. Pana la urma, aseara m-am expus pe mine, mi-am expus sufletul, starile cele mai adanci, iar acest lucru, de obicei, te face vulnerabil...Din fericire, impresia a fost una pozitiva. Sau doar mi s-a parut? :)
Asa cum tablourile fac parte din mine, sunt cativa oameni, putini, exceptand familia mea, care inseamna pentru mine mai mult decat as putea spune in cateva cuvinte. Si care au o mare si importanta legatura cu expunerea mea in spatiul public.
Tie vreau sa am sansa sa-ti multumesc in fiecare zi a vietii mele pentru ca esti. Pentru increderea pe care o ai in mine, ce de cele mai multe ori ma lasa fara cuvinte....si acest lucru nu se intampla des. Pentru ca dintre toate celelalte fiinte exceptionale ale pamantului langa care ai fi putut fi, ai ales sa-mi stai alaturi tocmai mie....
Multumesc Jane, Multumesc Nico!! :) Pentru sustinerea sincera, entuziasta si constanta inca de la prima postare aici sau de la prima fotografie de pe pagina mea de facebook si care m-ar bucura enorm sa continue! Ma bucur sa fiu printre cei ce au norocul sa cunoasca oameni ca voi! Multumesc!
Si, nu in ultimul rand, multumesc Adriana! Pentru frumosul eveniment de aseara, pentru sansa de a ma afla printre cei "alesi". Si mult succes in tot ceea ce atat de frumos faci!
Pentru prima data, dupa ani multi in care mi-am petrecut timpul, mi-am relaxat mintea si mi-am expus emotiile pictand, aseara am mai facut un pas in plus....am ales ca patru dintre tablourile mele sa stea alaturi de alte lucrari exceptionale, pentru a fi privite, admirate sau dimpotriva...de catre oricine ar fi vrut s-o faca.
Primul pas in acest sens l-am facut atunci cand am creat acest blog, lucru dezvaluit de altfel in chiar prima postare. Acum, a fost al doilea.
Seara de ieri a fost una speciala pentru mine. Si nu a insemnat doar o expozitie. Pentru mine a fost mai mult, a fost o expunere. Fiecare tablou are o parte din mine, a cuprins o stare, o emotie sau un gand. Pana la urma, aseara m-am expus pe mine, mi-am expus sufletul, starile cele mai adanci, iar acest lucru, de obicei, te face vulnerabil...Din fericire, impresia a fost una pozitiva. Sau doar mi s-a parut? :)
Asa cum tablourile fac parte din mine, sunt cativa oameni, putini, exceptand familia mea, care inseamna pentru mine mai mult decat as putea spune in cateva cuvinte. Si care au o mare si importanta legatura cu expunerea mea in spatiul public.
Tie vreau sa am sansa sa-ti multumesc in fiecare zi a vietii mele pentru ca esti. Pentru increderea pe care o ai in mine, ce de cele mai multe ori ma lasa fara cuvinte....si acest lucru nu se intampla des. Pentru ca dintre toate celelalte fiinte exceptionale ale pamantului langa care ai fi putut fi, ai ales sa-mi stai alaturi tocmai mie....
Multumesc Jane, Multumesc Nico!! :) Pentru sustinerea sincera, entuziasta si constanta inca de la prima postare aici sau de la prima fotografie de pe pagina mea de facebook si care m-ar bucura enorm sa continue! Ma bucur sa fiu printre cei ce au norocul sa cunoasca oameni ca voi! Multumesc!
Si, nu in ultimul rand, multumesc Adriana! Pentru frumosul eveniment de aseara, pentru sansa de a ma afla printre cei "alesi". Si mult succes in tot ceea ce atat de frumos faci!
Aici se pot vizualiza mai multe fotografii :
duminică, 24 martie 2013
Tuturor celor interesati de frumos.....see you there! :)
Spring Art Salon Bucharest 2013, 29-31 martie
http://animoto.com/play/KtuQoixOwScNRSvy7beodQ?utm_source=comunitateadearta.com&utm_medium=player&utm_campaign=player
Spring Art Salon Bucharest 2013, 29-31 martie
http://animoto.com/play/KtuQoixOwScNRSvy7beodQ?utm_source=comunitateadearta.com&utm_medium=player&utm_campaign=player
duminică, 17 martie 2013
luni, 11 martie 2013
luni, 11 februarie 2013
marți, 29 ianuarie 2013
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
In putine cuvinte, in loc de inceput.....
Mi-a placut, cam de cand imi aduc aminte, sa desenez. Stangaci, timid, inocent, caci asa era si varsta primelor mele incercari. Nimic spectaculos, nimic de retinut. Eram ca multi alti copii, care, sper ca si astazi, continua sa se amuze prin astfel de activitati.
In jurul varstei de 16 ani, printr-o imprejurare fericita, pe care nu o voi descrie in urmatoarele randuri, am intrat in posesia unei cantitati impresionante – parea atunci, nesemnificativa dupa cum am constatat ulterior, de carti ce apartinusera tatalui meu, fugit din tara inainte de 1989. Intre ele, am gasit un caiet, o agenda mai curand, tocita de vreme, neprietenoasa in exterior. Intre copertile ei, insa, ascundea, niste minuni. Erau niste desene, facute in creion in cea mai mare parte, unele in culori, de o frumusete greu de descris in putine cuvinte. Erau atat de clare, curate, perfecte – pareau fotografii. Erau si cateva insemnari, cu un scris lin, cursiv, usor timid. Agenda fusese a bunicii mele – mama tatalui meu, si cred ca o pastrase din adolescenta ei, caci era semnata cu numele ei dinaintea casatoriei. Am pastrat mereu un regret ca nu am reusit sa o cunosc mai bine pe bunica mea, care a pierit foarte tanara, cand eu aveam vreo 6 ani. Nu doar ca atunci am simtit ca o cunosc, ci si ca am gasit legatura dintre mine si ea, pe care intotdeauna am cautat-o. Dupa cativa ani am descoperit si cateva din tablourile pictate de ea, unele in familie, altele nu.
Adolescenta, perioada liceului, m-a ajutat oarecum sa
mentin vie in sufletul meu aceasta placere, a desenului, a culorii, a picturii.
Dar, pana de curand, a fost o placere interzisa altora. A fost doar a mea. Nu
am spus-o nimanui, nu am arata nimanui vreun desen. Doar pentru ca eram
convinsa ca nu valoreaza nimic, ca lucrarile mele nu sunt demne de a fi
admirate. Ca doar marii artisti pot cere, indreptatit, atentia si aprecierea. Astazi
vi le arat tuturor, asa ca un act de mare curaj....Fara a ma pretinde vreun
moment artist. Dar, indiscutabil, iubitoare de frumos. Iar frumusetea este
subiectiva.
Bunica mea m- a cucerit definitiv, la multi ani dupa ce
nu mai era alaturi de noi ,cu darul ei desavarsit, mama mea coase goblen – cu o
infinita rabdare, migala si daruire de....din totdeauna. Tatal meu e preot si
poate ca datorita unei vieti traite impartind si impartasind bucati din
sufletul tau cu oamenii, asa cum a trait el, mi-a dat si mie curajul de a scrie
acum aceste pagini.
Am urmat Liceul Pedagogic (timp de 5 ani – asa era in vremea
aceea), apoi Dreptul, aprofundat cu doi ani de Master si ma ocup de Resurse
Umane la o firma privata ce activeaza in domeniul constructiilor... Si vorbim
despre pictura??? Da, ea poate rasari din cele mai neasteptate locuri si, mai
ales, din cele mai surprinzatoare suflete.
Oricine este binevenit si, sper ca se va simti,
bineprimit, in aceste pagini. Intentia mea ramane, insa, aceea de a ma adresa
amatorilor de pictura, celor care picteaza de placere, cu patima, celor care
picteaza asa cum simt. Ma adresez celor care, cel mai probabil, vor ramane
pentru totdeauna amatori, dar care iubesc arta ca un profesionist.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)